Se tot vorbește despre România…

NU!

Se vorbește despre români, despre noi, că și eu sunt tot român; despre felul în care trăim, despre mentalitatea pe care o avem, despre felul în care ne batem joc de noi, despre sistemul în care trăim și pe care tot noi îl formăm.  Nimic de bine, numai de rău. Sunt o sumedenie de probleme, sunt o mulțime de nemulțumiri,  e suferință, e tristețe și nimic nu merge bine.

Eu însa vreau să te întreb altceva:  s-a întâmplat să întâlnești oameni care să te marcheze? Români bineînțeles. Oameni deștepți, oameni de succes, oamenii speciali, oameni care ți-au rămas în minte și suflet prin simplitatea lor, prin bun simț, prin educație, prin inteligență, prin ambiție, oameni care îți dau putere.

Am întâlnit și sincer nu unul și nu altundeva decât în România.  Și nu erau milionari, să ne înțelegem, majoritatea erau oameni care se descurcă, care sunt mândri dar mai ales mulțumiți de realizările lor, de ceea ce sunt.  Sunt persoane care își petrec zilele zâmbind și care deși întâmpină greutăți le primesc în piept, lovitură după lovitură și merg mai departe. Nu se alterează. Pentru că știi ce? Noi asta facem. Ne alterăm, cu fiecare ticălos pe care îl întâlnim în viața noastră ne distrugem umanitatea. Spunem că ne adaptăm.  Ahaa..  de unde? Ne înrăim, folosind o scuză penibilă: asta e lumea în care trăim, primesc asta, asta ofer; și uite așa am ajuns unde am ajuns, ne mințim, profităm, ne batem joc de speranțe, distrugem puțina bunătate care ne-a mai rămas, mai bine zis singura parte umană.

E adevărat! E greu să fii altfel, e atât de greu. Mai am însă o întrebare: ce e ușor? Nimic. Nu primim nimic, trebuie să ne luăm noi totul. De ce să n-o facem corect? De ce să n-o facem fără să  ne distrugem?

Pentru că e mai ușor să faci parte din ceva decât să încerci să schimbi acel ceva.  E mai simplu și nouă ne e lene, nu vrem greu. Noi vrem ușor, noi vrem mură-n gură.

Vreau să înțelegi, de fapt să conștientizezi că nu e așa de rău și că noi facem să fie rău. Oameni mișto sunt o mulțime în țara asta și eu mă bucur că i-am cunoscut pe câțiva. Îmi aduc și acum zâmbete și le sunt atât de dator pentru că au făcut din mine ceea ce sunt. Și sunt convins că dacă vei căuta în tine, o să-i întâlnești și o să simți recunoștința exact în sufletul tău. Și știi ce? O să zâmbești teribil. Ca mine acum…