Cafea…

Am un zâmbet pe față numai când scriu acest cuvânt.

Știi ce e culmea? Eu nu beau cafea, aproape niciodată. Se poate spune că mai gust.

În schimb îmi place la nebunie cum miroase cafeaua. E un miros puternic care parcă absoarbe tot somnul din tine. Cel mai mult îmi place când mă trezesc și miroase a cafea în casă. Îmi spun că voi avea o zi bună.

Sincer să fiu nu cred în toate prostiile care se spun. Că dacă bei nu mai dormi, etc. Eu zic că totul ține de autosugestie.

Pe mine m-a cucerit mirosul unic și pregnant. M-a cucerit spuma pe care o face. M-a cucerit cafeaua băută într-o cafenea tipic italiană, alături de brioșă, ciocolata aia mică și paharul cu apă. Îmi place ceașca aia specială pe care îți vine s-o iei acasă. Îmi place până și ceașca murdară. Dacă are urme de ruj e și mai bine.

Îmi place ea, somnoroasă, în fața aragazului facând cafea îmbrăcată cu tricoul meu.

Îmi plac pungile de cafea și cel mai mult îmi place să miros cafeaua atunci când desfac punga.