Comunicarea… asta cred eu că e ceea ce distruge oamenii.

Nu mai știm să comunicăm, nu mai avem curajul. Ne închidem în noi și ceea ce simțim rămâne acolo.

Ne ascundem și ne ferim  de oamenii cu care ar trebui să vorbim despre orice.

Sunt un om deschis și de cele mai multe spun prea multe. Prea multe nu pentru mine, ci pentru oamenii care mă avertizează că spun prea multe. Ăsta sunt, trebuie să mă iei ca atare.  Nu mi-e rușine de nimic, mai ales de mine. Nu mi-e frică de ce sunt și da, îmi place teribil să fiu eu. Mă vait, mă plâng, râd, sunt vesel, sunt trist.. se vede asta. Am o singură față și o port mereu cu mine. Se schimbă doar în funcție de starea în care mă aflu.

Nu pot spune același lucru despre ceea ce se întâmplă în ziua de azi. Acum e mai greu, oamenii sunt reținuți, se feresc, au scopuri. Chiar dacă se ajunge la o relație mișto, în cele mai multe cazuri ești dezamăgit. Asta pentru că oamenii nu au curaj să comunice. Folosesc tot felul de tertipuri care fac rău. Rar se uită cineva în ochii tăi și îți spune cum stă treaba pe bune. Mai nou oamenii se despart prin mesaje sau pe internet. Tot acolo se și cuplează. Acum câteva zeci de ani ce făceau? Trimiteau porumbei? Simplu: NU! Comunicau.

Viața e frumos.

:)