În ultima vreme citesc foarte multe poezii. Mă rog în ultima vreme, mă dau mare. M-a apucat ieri, când am citit câteva și azi urmează mai târziu.

În fine.

Vreau să vă arăt o poezie scrisă de Marin Sorescu ( un poet care mie îmi place la nebunie ). Se numește ” Scară la cer ” și sună cam așa:

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scară la cer – zic,

Mi se aruncă de sus.

Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!