Căldură și totuși adie un vânt plăcut…

Stai tolănit cu picioarele în nisip și te uiți ca un bolovan la mare. Stai așa ore întregi și nu te plictisești. Belești ochii ăia când la cer, când la mare, când la nisip. Intri în apă și după 5 pași te lovește un val. Zâmbești. Îți place. Te avânți în apă, faci două scufundări, iei două guri de apă. Nu îți place. Te bălăcești o oră și îți spui că e gata. Ieși. Te oprești pe nisip, cu picioarele în apă. Te întinzi, mâinile sub cap, belești ochii la pescăruși și simți valurile cum te lovesc. Ce-ți mai place. După un timp te porți ca un tâmpit. Începi să pui nisip pe tine… în cap, slip, pe tot corpul. Faci asta și râzi ca prostul. Îți place. Te relaxează. Te așezi pe prosop și fumezi o țigară. Parcă are alt gust. Vântul adie, marea și cerul sunt ale tale. Ești tu și marea. Îți place. Îți pui căștile în urechi și nu încetezi să te uiți la mare. Te strigă. Nu auzi. Visezi. Ai plecat. Te sărută. Te trezești. Îți place. Ești tu, marea și ea.

Iubesc marea și cumva cred că și ea mă iubește.