Simt nevoia să arunc niște cuvinte pe pagina asta virtuală. Chiar dacă știu că nu are sens ceea ce scriu. Vreau doar să apăs tastura asta neagră, atât de tristă azi, așa cum gândurile mă apasă pe mine. Cu fiecare literă apăsată să arunc un rău. E frig. Bate vântul. Îl aud vâjâind de aici din bucătărie. Cred că încearcă să îmi spună ceva. Nu înțeleg nimic dar îl ascult. Urlă la mine. Insistă și cred că exagerează chiar. Aș putea urla și eu la el dar nu cred că mă înțelege nici el. Vorbim două limbi prea diferite. De pe masă mă privește sticla de vin. N-am putut s-o termin. Parcă îmi zâmbește cumva cu dispreț. Țigările? Lângă ea. Nu mai vreau. Îmi ajunge. Fumez prea mult. Îmi face rău și totuși fumez. Lângă, e clapa așezată pe masă. Îmi face cu ochiul și îmi zâmbește frumos. Am adus și chitara. Și ea zâmbește la fel de frumos. Îmi vine să-mi dau cu ele în cap. Poate așa intră ceva. Zi grea fraților. Dar e gata. De mâine e altceva. Zâmbesc.