Iubesc când aud povești de iubire..

Aburii de la cafea se ridică spre tavan făcând parcă un joc cu fumul de țigară, izbesc ușor tavanul… muzica se aude din surdină…

Lângă mine, privindu-mă drept în ochi și povestindu-mi cum s-au cunoscut, cum a simțit ceva-ul ala…

Toate poveștile seamană, la modul că s-a întâmplat acel ceva, că a făcut o chestie pe care n-ar fi făcut-o niciodată.. că a zis acel ” da ” fără măcar să gândească… și totul a început cu vorbe.. cu puțin scepticism.. apoi a venit curiozitatea… apoi zâmbetele.. apoi intervine inima, apoi fluturașii din stomac.. apoi dorința și multe alte zâmbete… apoi atingerea, pasiunea, plăcerea, privirea aia adâncă în ochi și o mulțumire.. ai găsit ceea ce căutai și speri să nu te inșeli.. speri să nu se termine niciodată pentru că ești fericit..

Îți place.. când sună telefonul îți dorești să fie ea.. asociezi totul cu ea și tot ceea ce faci raportezi la ea… iubești..

Nu e nimic mai frumos decât să iubești și cred că la fel de frumos este găsirea persoanei care să te merite, care să te vrea pentru ceea ce ești.. e un drum plin de trăiri și bucurii…