barmanițele

Scris pe 13 Sep 2010 In: Imi place

Barmanițele… le văd ca pe ultima șansă de a agăța.

Îmbrăcate sexy, sânii la vedere, fundul pus în evidență, părul cumva… parcă au și o privire… aaa.. și de cele mai multe ori îmi plac șoldurile lor…
Uneori timide, te privesc cu greu în ochi, alteori parcă îți spun: ” termin la 5! reziști până atunci? sau o să te îmbeți ca un porc? ”. Se joacă.

Știu sigur că pleacă ultimele din locație și mă gândesc mereu că sunt o alternativă.
Recunosc, sunt un porc dar măcar unul sincer.

omul din metrou

Scris pe 13 Sep 2010 In: Ce mai spune neuronu`

Trebuie s-o zic pe asta.

Bun, merg cu metroul. De data asta trebuie să iau ce pe cineva de gară. În mod paradoxal sunt în întârziere (nu întârzii niciodată, urăsc asta ). Când merg cu metroul zici că sunt tunat, căști în urechi, telefon în mână, orice care mă poate deconecta. Ceva îmi distrage atenția. În fața mea un domn, cu venituri medii aș zice. Îmbrăcat ok, curat, îngrijit. Stătea fix în fața mea. Cămașă albastră, pantaloni și pantofi negri. Părul rar, șaten spre alb. Jos, la picioare, un pepene crăpat… pe un ziar. El cu un alt ziar în mână citea concentrat. Două stații, ia pepenele îl așează pe scaun, pe ziarul pe care până acum ceva timp îl citea. Ia ziarul de jos și începe să-l citească. Trec două minute și începe să se caute prin buzunare. Căuta portofelul. Nu-l găsește. Face o meclă de ”aaa” și bagă mâna în sân. Îl scoate. Eu beleam ochii cât cepele. Zâmbesc. Se caută prin portofel, scoate niște hârtii pe care le trântește când pe jos când pe scaunele de lângă. O găsește pe aia de-i trebuia. Bun. Bagă portofelul… în sân. Oook. Mai stă puțin, caută în buzunarul de la cămașă și scoate niște bani și 2 scobitori. Numără banii, scobitorile le trântește pe un scaun de lângă. Ce face cu banii? Daa.. îi bagă dar nu, nu în portofel. Unde crezi? La șosetă. Buun. Zâmbetul mi s-a lărgit. Apoi ia scobitorile de pe scaun și se scobește. Fuck.

Nasol a fost că trebuie să cobor. Nu știu ce Dumnezeu ar mai fi făcut dar pot să zic că a fost cea mai tare călătorie cu metroul. Și cea mai scurtă. Mare e grădina Domnului.

Apropo ai văzut că toți oamenii care merg cu metroul sunt triști?. Cred că asta face metroul. Te pune pe gânduri și te întristează teribil. Vrei doar să ieși de sub pământ… că o să tot stai pe acolo.

a venit toamna…

Scris pe 9 Sep 2010 In: Ce mai spune neuronu`, Imi place

Am fost aseară în centrul vechi. Întâmplător m-am așezat la cea mai urâtă terasă pe principiul: ” e loc, bem un suc nu dormim aici ”. Terasa are un stil minimalist, multe lumini de toate culorile, ceva sticle atârnate de un tavan. Stăteam tolonit pe scaun și mă uitam în tavan. E un tavan alb care m-a făcut să zbor. Eram frânt. De câteva zile nu mai știu de mine. Mă gândeam. În creiri îmi sunau muzici nu tocmai pe gustul meu. Un ritm prea alert pentru starea mea. Și… din tavan văd cum alunecă spre podea o frunză uscată. Sunt mirat. Din tavan? De unde naiba a venit? Mai trec două minute și văd de data asta două frunze care parcă șimțeau ritmul ăla și coborau în bătaia vântului, într-un dans.

A venit toamna!. Am ajuns apoi în copilărie, când alergam printre sutele de frunze care foșneau de la primul pas. Când mă tăvăleam printre ele. Când le aruncam în sus și fugeam pe sub ele. Când le priveam, întinse pe toată strada și mă minunam. Un covor ce îmi încânta văzul. Sunete ce îmi încântau auzul.

E toamnă!

Mi-am pierdut mințile…

Scris pe 6 Sep 2010 In: Imi place

” Am spus ca esti genul care ma poate face sa-mi pierd mintile si mi-ai zis ca sunt un copil…

Când te-am văzut prima oară, soarele se juca în părul tău, iar ochii iți sclipeau. Și eu din neatenție, era să cad. Îmi pierdusem echilibrul. Ca un copil..

Mi-ai zâmbit timid, și ți-am spus: ” Iată-te, în sfârșit! Încântată de cunoștiință. ” Atât am zis, că am și auzit ceva rostogolindu-se pe asfalt. Îmi pierdusem un nasture..

Cu mâinile în buzunare, ne-am plimbat pe străzi. Din când în când, ne priveam fugitiv în ochi. Îmi treceau prin cap gânduri. Și vorbeam, Și te ascultam. Se întunecase. Pierdusem noțiunea timpului…

În cafenea, mi-am aprins o țigară. Te priveam printre norii de fum. Îmi apăreai ca în prima poză pe care ți-o desenasem, unde câteva umbre iți întunecau chipul. Acum fumul o acoperea uneori. Beam vin roșu… și pierdusem lumea de afară.

Asta beau și acum, când tu răscolești printre haine în căutarea unei pijamale pentru mine.

Mai devreme mi-am pierdut mințile, iar tu nu ești un copil..

Îmi arunci un tricou lung. E tot ce ai găsit. Și-mi zâmbești.. Te trântești lângă mine și mă saruți.. Dormim…

Mi-am pierdut mințile și nu le vreau înapoi. Te rog păstrează-le… “

Ghilimelele îți au rostul penntru că acest text nu îmi aparține. A fost scris pentru mine și mă bucur să scriu asta. Sper că v-a plăcut…

azi am avut chef de mine…

Scris pe 5 Sep 2010 In: Imi place

M-am trezit pentru prima oara la 13.30 in ultimii 3 ani zic eu. Niciodată nu reușesc să fac asta, indiferent de cât de obosit / beat sunt. Nu pot să dorm până târziu. Ei bine azi s-a întâmplat. Mi-a plăcut. Am avut chef să ies puțin. Am ieșit și pe drum am întâlnit o piață. Mi-a făcut cu ochiul. Am intrat și după 30 de min am ieșit încărcat cu niște pungi. M-am împiedicat pe acolo de niște pui, morcovi, țelină, cartofi, ardei, dovlecei, o ceapă, pătrunjel, mărar. Am ajuns acasă și am făcut o chestie care îmi place la nebunie, am gătit. Mi-am dat seama că sunt cam 3 luni de când nu am făcut asta. Fix de timpul ăsta mănânc numai tâmpenii pe care dau o grămadă de bani.

Ciorba a ieșit de excepție și pot spune același lucru și despre mâncarea de cartofi. Castraveții murați mă fac să salivez și acum.

Am avut chef să mă răsfăț. Am așezat frumos farfuriile pe masă. Am pus tacâmurile. Șervețul. Paharul cu vin lângă. Am tăiat pâinea și am așezat-o frumos pe o farfurie.

Am mâncat și apoi am lenevit până acum..

regrete…

Scris pe 4 Sep 2010 In: Imi place, Vorbeste inima

Regrete…

Sunt poate unul dintre puținii oameni care nu au. Și nu glumesc deloc când spun asta. Nu regret nimic și nu privesc înapoi. Merg înainte cu capul sus. Sunt construit în așa fel încât de fiecare dată când trec prin ceva, fac tot ce pot face în acel moment ca lucrurile să se rezolve, să fie bine, tocmai pentru a nu avea regrete. Eu nu îmi pun întrebări de genul: ” ce ar fi fost dacă? ” sau ” dacă mă întorceam ”. Asta pentru că mă întorc, sun, dau mesaj sau dacă e nevoie urlu și aleg ca un nebun.

Am învățat că în viață putem face lucruri pe care zicem că nu le-am face niciodată. Pentru că știu că atunci când mă enervez sunt impulsiv, am reacții aiurea și de cele mai multe ori știu că trebuie să le repar. De fapt nu trebuie, vreau. Asta tocmai pentru a-mi fi bine. Și mi-e al naibii de bine.

Tu? Ai regrete?

curăț

Scris pe 2 Sep 2010 In: D`ale vietii, Vorbeste inima

Atunci când se adună multă mizerie în viața mea, fac curat.
Aspir ușor, cu atenție până în cel mai ascuns colț și apoi șterg. Am un mop special cu care curăț tot.
Am grijă să nu rămână nimic.
Apoi stau întins în pat, cu o chitară la care se cântă lângă mine, cu două voci de excepție și cu o sticlă de vin.
Adorm…

ea…

Scris pe 26 Aug 2010 In: D`ale vietii

Nici eu nu credeam că te voi mai vedea vreodată. Mi-ai zâmbit. Ți-am simțit buzele pe obrajii mei și m-ai luat în brațe. Mi-a plăcut. Nu știu cum a zburat timpul. Erai în fața mea și eu aveam ochi doar pentru tine. Am evadat. După primul cuvânt pe care mi l-ai șoptit te-am luat de mână și am fugit. Am zburat peste o mare și m-am simțit liber. Nu a fost clipă în care să nu te privesc în ochii tăi liniștitori și blânzi. Tremur și acum când scriu cuvintele astea. Îmi bate inima… în acelați ritm cu a ta. Mâinele tale… ahh.. o alinare care parcă mi-au apucat sufletul și l-au dus ușor, cu grijă să nu-l zdruncine, lângă al tău. Mi-a plăcut până și oboseala ta. Zâmbetul tău mi-a încălzit mintea și trupul. Am vibrat prin energia pe care mi-ai trimis-o. Ți-am sorbit fiecare cuvânt până la ultima silabă și ți-am privit buzele, forma lor. Am închis ochii și le-am simțit pe ale mele. Zâmbesc.

Guest post – X – Suflet pereche

Scris pe 25 Aug 2010 In: D`ale vietii

Eu am insistat să apără ceva scris de duduia X.

Am motivele mele. Primul ar fi că îmi place la nebunie cum scrie. Și restul sunt subiective așa că nu o să le înșir aici. A vrut să nu spun cine este. Respect asta dar tare sper ca unul dintre apropiații noștri, care își va da cu siguranță seama cine este, să scape numele ei într-un comentariu.

Vă las să citiți: ” Suflet pereche” de X

La ce oră închide barul?

Probabil la 21:45, chiar dacă m-ai deranjat în timp ce-mi citeam biletul de călătorie…

Mă uit la tine și nu știu ce să zic. Nu ești atât de frumos. Și tac. Tare îmi vine greu să gândesc în altă limbă… în limba ta. Da. Merg cu tine la masă. Sunt curioasă, esti unul de-al lor, înnebunit după carnea albă și părul blond? Mergi cu mine doi pași ca și cum ai merge cu mercedesu’ ? Nu. Ție chiar îți este foame, iubitul meu… Mă faci să râd. E de bine! Râd cu zgomot. E de vis! Și vorbim atât de mult, încât la un moment dat mă gândesc de unde dracu’ știu atât de multe cuvinte în limba asta? Și încep să te văd frumos. Prin ceea ce faci și ce ești. Ești opusul meu. La tine mereu unu și cu unu vor face doi. Îmi spui că sunt o visătoare, o artistă, o papușă. Și nu te cred dar mă simt cu fluturi în stomac de frumoasă! Noaptea asta o luăm cu noi peste tot, în vise, în viață, la muncă, la plajă, în zâmbet, în valuri, în lume și în plâns. Și mă iei de mână și mă urci într-o mașină de familie. Până și aici m-ai prins, chiar dacă nu dau doi bani pe ele. Sunt atentă la tot ce faci. Îmi place să mă uit la tine. Îți bate soarele în ochi și-ți înnegrește ochelarii. Nu mă lasă să-ți văd ochii ăia mari, verde murdar. Și nu aud motorul ăla care gonește cu cine știe cât la oră, așa cum îți place. Sunt în siguranță, știu, domnule polițist. Mă lași în fața porții, unde poate o să mi se scrie viitorul. Ca un făcut, aproape locuiești tu… Sigur că merg cu tine în weekend. Aș merge cu tine până la capatul lumii și sincer nu știu dacă m-aș mai întoarce…

Ești cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla. Și îți zic asta de fiecare dată când vorbim. Și când aud că pentru tine nu e alta mai frumoasa și simt c-o spui atât de sincer ca pe un verset, îmi umpli sufletul de bucurie, materializându-l printr-un zâmbet împlinit. Doar tu mă faci să râd așa. Știu. Sunt vorbele tale, valabile și pentru mine.

Da. Parcă te cunosc de o viață. O spui mereu și zic și eu. Și ne întrebăm, de unde, cum și când? Dacă suntem suflete pereche, oare să fie sentimentul reîntâlnirii???

La ce oră ajunge nava??

Probabil la 06:00, chiar dacă ai luat cu tine și sufletul și zâmbetul și gândurile și corpul meu….

m-am îndrăgostit

Scris pe 24 Aug 2010 In: D`ale vietii

E bătrână dar se ține bine. Mulți m-au întrebat ce naiba văd la ea. E caldă, e prietenoasă și mai ales primitoare. Mă mângâie într-un fel cum știe numai ea. E curată și îmi zâmbește cumva. E specială și știu sigur că mă place la nebunie. Mă tot cheamă. Aș rămâne la ea dar nu pot. Ar fi prea mult. Vreau să îmi fac viața și la ea nu prea pot.

E Timișoara fraților. Numai la prostii vă e gândul. E orașul care mi-a căzut cu tronc de la prima vizită. Oamenii sunt bestiali. Vorbesc într-un fel, te privesc cumva, îți zâmbesc. Clădirile sunt geniale, bine conservate. E curat. Sunt un milion de porumbei care îți fac pur și simplu ziua. Piața Unirii e de vis. Te simți în altă țară. Multe terase mișto cu oameni mișto.

M-am îndrăgostit și încă o dată știu că și ea mă iubește. Îmi tot face cu ochiul. Daaa… mă întorc. Am promis.

 

« Insemnari mai noiInsemnari mai vechi »