dis de dimineață… pă la metrou :))

Scris pe 12 Oct 2010 In: Ce mai spune neuronu`, Imi place

Asta e o chestie care mi se pare foarte, foarte tare…

Dimineață. Ora 9. În metrou oameni somnoroși, supărați la culme că trebuie să meargă la muncă. Nu mai vor, nu mai pot și oricum e mult prea dimineață.Analizezi. Unul citește presa, altul citește tot presa de la acel ” unul ”. Niște căști în urechile unui domn. Lângă el unul care doarme. Altul mă fixează. Habar nu am de ce. Uneia îi este frig.

Apoi.. o vezi. Atârnată de o bară. E singura care nu are ce căuta în acest peisaj. E cumva izolată. Nimeni nu stă lângă ea. Nu știu de ce. Ea?..  puțin stingheră. Știe că nu prea  are ce căuta acolo. Privește nedumerită. E sexy. Părul răvășit. Oboseala.Ochii ăia pierduți te pun pe gânduri. Bluza dă puțin voie sânilor să iasă afară. Auch…  Fusta?.. scurtă fix cât trebuie să ai un zâmbet în colțul gurii. Cizmele? La fel de sexy… îți place.

Zâmbești. Te gândești cam ce caută ea în metrou, la 9 dimineața, îmbracată așa. Zâmbești iar. Viața e frumoasă.

new song…

Scris pe 12 Oct 2010 In: Imi place

Nu o să scriu multe..

Ai mei știu.. îmi place.. o schimbare de stil care nu mă deranjează.. audiție placută!.. :)

sforăi…

Scris pe 12 Oct 2010 In: Imi place

mi s-a spus că sforăi… hmm.. am zis că exagerează.

Și oricum, nu sforăi.. tai lemne… :) )

singur…

Scris pe 11 Oct 2010 In: Ce mai spune neuronu`

Unul dintre cele mai aiurea sentimente pe care le poate avea avea un om este să se simtă singur deși este înconjurat de o mulțime de oameni. Să se vorbească lângă el, să se râdă lângă el, să se spună glume și el să fie singur, atât de singur cum n-a fost niciodată. Să nu înțeleagă nimic și să nu-i pese de nimic. Să nu se poate conecta pur și simplu. Să fie în lumea lui, să nu accepte ceea ce e în jurul lui. Să vrea să fie singur. Să fie el cu el, să se gândească doar la ale lui. Și mai aiurea e că cei din jurul lui nu înțeleg nimic. Trag de el și nu își dau seama că tot ceea ce ar trebui să facă este să-l lase în pace. Să fie singur.

povești de iubire…

Scris pe 5 Oct 2010 In: Imi place, Vorbeste inima

Iubesc când aud povești de iubire..

Aburii de la cafea se ridică spre tavan făcând parcă un joc cu fumul de țigară, izbesc ușor tavanul… muzica se aude din surdină…

Lângă mine, privindu-mă drept în ochi și povestindu-mi cum s-au cunoscut, cum a simțit ceva-ul ala…

Toate poveștile seamană, la modul că s-a întâmplat acel ceva, că a făcut o chestie pe care n-ar fi făcut-o niciodată.. că a zis acel ” da ” fără măcar să gândească… și totul a început cu vorbe.. cu puțin scepticism.. apoi a venit curiozitatea… apoi zâmbetele.. apoi intervine inima, apoi fluturașii din stomac.. apoi dorința și multe alte zâmbete… apoi atingerea, pasiunea, plăcerea, privirea aia adâncă în ochi și o mulțumire.. ai găsit ceea ce căutai și speri să nu te inșeli.. speri să nu se termine niciodată pentru că ești fericit..

Îți place.. când sună telefonul îți dorești să fie ea.. asociezi totul cu ea și tot ceea ce faci raportezi la ea… iubești..

Nu e nimic mai frumos decât să iubești și cred că la fel de frumos este găsirea persoanei care să te merite, care să te vrea pentru ceea ce ești.. e un drum plin de trăiri și bucurii…

Cabral a zis așa:

” Mandinga live, Voltaj live, Taxi live, Directia 5 live, Tibi Scobiola Band featuring Dalma live, NightShift live. Miercuri, 6 octombrie, Fratelli Studio de la orele 22:00.
Daca esti unghie in gat si te intrebi cat costa… esti mare unghie in gat!
Eu sunt MC-ul evenimentului.
Si nu ca vreau sa ma laud dar… ma pricep la asta! Facem party!
Si toti artistii, cu voia Dumneavoastra, prestam moka si gratis pentru DAX. Si am fi extrem de fericiti daca ati umple si sala, si contul de donatii pentru DAX, si v-ati umple si voi sufletul de muzica buna si bucurie.
Adica asculti niste muzica beton, te distrezi cu prietenii, bei un cico slab alcoolizat si ajuti si un om. O fi rau?!
Ne vedem miercuri!
Care nu vine sa-i puta ochiu! Am zis!
Va rog sa preluati mesajul si sa-l dati si-n stanga si-n dreapta, chiar ne dorim sa facem evenimentul asta sa conteze. Merci! ”

Eu o să fiu acolo! Voi?

Rompetrol Racing Challenge

Scris pe 24 Sep 2010 In: Ce mai spune neuronu`, Imi place

De fiecare dată sunt impresionat de oameni, de legăturile ce se stabilesc între noi.

Și iată că și munca unește oameni. Sâmbătă am simțit asta. De ceva timp particip la ceva evenimente sub aripa Rompetrol.  Echipa este numeroasă. Sunt oameni de la Rompetrol, de la agenția care organizează toată treaba ( Odyssey ), noi cu muzica ( Dragoș Moștenescu, Emil Mitrache, Trupa Pasager ) și poate cei care își lasă cel mai mult amprenta în proiectul ăsta, cei de la Napoca Rally Academy, în frunte cu Bogdan Marișca și Deny Ungur.  Se caută un pilot pentru campionatul național de raliuri din 2011 ( premiu genial ). Căutarea asta a fost bestială pentru mine, parte mai puțin implicată în toată treaba asta.

Oamenii care participă, luptă pentru un vis. Și pentru asta știu și eu al naibii de bine că e nevoie de multă determinare, ambiție și mai ales perseverență. Este impresionant ceea ce se întâmplă, totul fiind o mare desfășurare de forțe. Competiția nu este deloc ușoară. Totul e pe timp, se fac trasee pe care concurenții trebuie să le treacă cu brio.

Ceea ce mi-a plăcut pe lângă toate lucrurile enumerate mai sus, este dragul pe care l-au prins oamenii ăștia unul față de altul. Se ajută, se înțeleg și se plac. Fiecare dă tot ce are mai bun ca să iasă totul bine. Și știi care e partea mișto? Că iese.. și odată cu asta vine și satisfacția aia enormă. Treaba se apropie de sfârșit și cam toți simțim asta. Sunt păreri de rău însă zic eu că s-au legat ceva prietenii care vor rămâne.

Și cu siguranța se va găsi și pilotul.

Dacă vrei să vezi mai multe, vino sâmbătă, 25 septembrie, în parcarea Băneasa Shopping City. Treaba începe pe la ora 15.00. Concertele vor fi la ora 20.00, Andreea Bănică și Dragoș Moștenescu, alături de Trupa Pasager, într-un concept bestial ” Playing Elton John ”.

Eu voi fi acolo așa că dacă mă vezi te rog să mă tragi de mânecă.

Te las cu un videoclip din care o să înțelegi clar ce se întâmplă acolo.

mă placi

Scris pe 24 Sep 2010 In: NU imi place

Tu mă placi pentru haosul din viața mea.
Pentru muzica din viața mea.
Pentru ceea ce sunt si mai ales pentru ceea ce vreau sa devin.
Ma placi pentru ca sunt ceea ce nu poti fi tu. Pentru ceea ce nu vei fi niciodată.
Ma placi pentru nepasarea mea in privinta banilor, a trecerii timpului, a viitorului.
Ma placi pentru aparenta superficialitate. Pentru visarea aparentă în care trăiesc.
Mă placi pentru zâmbetele mele, pentru optimismul meu.
Mă placi pentru că vrei să fii liberă… ca mine. Te doare pentru că știi că nu vei fi niciodată.
Mă vezi ca o evadare.
Stai închisă în colivia ta, în viața ta banală. Atunci când nu mai poți, mă suni măcar să-mi auzi vocea.
Vrei să mă vezi și atunci când o faci zbori. Pentru că da… eu pot zbura.
Și când fac asta soarele îmi zâmbește, norii sunt covorul pe care calc iar vântul formeză notele muzicale ce îmi încântă auzul.
Tu nu poți pentru că nu vrei.
Și atunci când vrei depinzi de mine…
Mă placi…

gânduri așternute… pe o foaie

Scris pe 20 Sep 2010 In: Vorbeste inima

Simt nevoia să arunc niște cuvinte pe pagina asta virtuală. Chiar dacă știu că nu are sens ceea ce scriu. Vreau doar să apăs tastura asta neagră, atât de tristă azi, așa cum gândurile mă apasă pe mine. Cu fiecare literă apăsată să arunc un rău. E frig. Bate vântul. Îl aud vâjâind de aici din bucătărie. Cred că încearcă să îmi spună ceva. Nu înțeleg nimic dar îl ascult. Urlă la mine. Insistă și cred că exagerează chiar. Aș putea urla și eu la el dar nu cred că mă înțelege nici el. Vorbim două limbi prea diferite. De pe masă mă privește sticla de vin. N-am putut s-o termin. Parcă îmi zâmbește cumva cu dispreț. Țigările? Lângă ea. Nu mai vreau. Îmi ajunge. Fumez prea mult. Îmi face rău și totuși fumez. Lângă, e clapa așezată pe masă. Îmi face cu ochiul și îmi zâmbește frumos. Am adus și chitara. Și ea zâmbește la fel de frumos. Îmi vine să-mi dau cu ele în cap. Poate așa intră ceva. Zi grea fraților. Dar e gata. De mâine e altceva. Zâmbesc.

zâmbesc?

Scris pe 16 Sep 2010 In: D`ale vietii, Vorbeste inima

Am o încredere teribilă în mine. Sunt o persoană foarte optimistă și în același timp foarte, foarte realistă. Sunt ca un drog bun pentru toți din viața mea. Nu-i las jos niciodată, indiferent de starea mea de spirit. Le vorbesc ca un om mare care știe și înțelege multe. Le zâmbesc și îi iau cu mine în călătoria mea veselă.

Nu trăiesc din vise. Mă hrănesc cu ele dar nu trăiesc din ele. Am învățat acum mult timp că nu se poate. Mi-a părut rău. Ar fi fost frumos să pot trăi din ele.

Am momente în care nu mai cred în mine. Momente în care toate gândurile alea pozitive mi se par niște adevărate tâmpenii. Uneori mi se pare că nu merit ceea ce visez tocmai pentru că fac prea puțin. Doare când îmi dau seama că nu contez atât de mult, ba chiar sunt ușor de exclus din diverse chestii ( de care îmi pasă, la care vreau să particip ). Doare când stau, când las timpul să treacă.

Am momente în care sunt nervos pe mine, în care nu mă suport, în care nu-mi suport pozitivismul, în care nu-mi suport acel ” lasă ” spus atât de ușor și totuși cu atât de multă apăsare.

Am pierdut multe trenuri și asta doar din vina mea. Am făcut multe greșeli pentru care am plătit scump ( și aici mă refer strict la partea profesională ).

Am așteptat foarte mult timp fără să știu că așteptarea înseamnă sinucidere. M-am ambționat și am reușit să mă resuscitez. Zâmbesc.

 

« Insemnari mai noiInsemnari mai vechi »