Pianul se aude fix cât ai nevoie să se audă într-un astfel de moment. Cumva în surdină, creând o atmosferă de visare. Parcă vezi cum notele se ridică ușor, într-un dans armonios până sus la nori, odată ce clapele sunt apăsate. Lumina este perfectă.
„Cine a avut ideea să atârne becurile astea transparente ar trebui să primească un premiu! ” – îmi spun în gând în timp ce le admir.
„Ah… eu am fost, pupă-mi-aș mâinile și neuronii!” – continui în timp ce zâmbesc ștrengărește.
„Superb. Absolut superb. Și apă asta. Vai, ce stare de liniște. Aproape că îmi vine să mă iau în brațe că am ales locul ăsta.”
O văd cum se ridică repede, mult prea repede și spune:
„Nu mai pot să mă cuplez cu alți bărbați doar ca să uit de tine.”
Și îl apucă ușor de mână în timp ce întoarce brusc privirea într-un mod tragic, cabotin. Și cu un zâmbet fals. Absolut fals. Poți vedea cu ușurință că pare că nu simte nimic. Zero. Până și ochii îi zâmbesc. Zici că a cerut o porție de cartofi prăjiți la KFC.
„Stop! ” – urlu cât mă țin puterile.
„Stop! Stop! Stop!”
Continui calm: „Hai încă o dată! Minodora, știi povestea, da? Hai că e simplu. Vreau să văd că te doare. Să simt emoția. Să simt că îți este greu să spui asta. Că în fraza asta stă viitorul tău. Viața ta. Tot. În frază asta ești tu. Vreau să văd adevărul, Minodora! Poți? Da, poți. Bravo! Hai!”
Mă uit la operatori și îmi încredințează că e ok. Mă uit la ei și pare că sunt pregătiți.
„Acțiune!” – strig în timp ce mă sprijin în coate.
Se ridică la fel de repede și spune și mai prost: „Nu mai pot să mă cuplez cu alți bărbați doar că să uit de ține”. De data asta parcă a luat trenul, acceleratul. Și a făcut și București – Constanța în 5 minute.
Și o văd cum se uită mândră la mine. De parcă a zis o replică de Oscar.
„Stop! Stop! Stop!” – zic în timp ce mă agit, făcând când un pas în stânga, când unul în dreapta, cu privirea în pământ.
„Minodora, tu ai înțeles scena?”
„Da!” aud pe un ton clar și hotărât!
Mă uit la ea încrezător și zic: „Hai… Bine tată. Hai că se poate! Toată lumea gata? ” Mă asigur că toată echipa e ok și strig tare: „Bun! Acțiune!”
O văd cum respiră adânc. Își ia o privire de pasăre rănită în vârful primei pene de la aripa stânga și zice: „Nu mai pot să mă cuplez cu alți BĂRBAT doar că să uit de tine.” Și se ridică după ce spune fraza.
„Bărbați! Bărbați! Băr-bați! Nu bărbat! Bărbați, că sunt mai mulți. Nu e primul!” – urlu în timp ce îmi simt sângele clocotind în tâmple. Dau ca nebunul din mâini în timp ce mă duc pe scenă.
„Minodora! ” spun tot urlând. Îmi dau seama și continui pe un ton mai blând. Forțat, însă mai blând.
„Minodora. Minodoruța… Ești ok? Asta este o scenă simplă. Ușoară. Păi dacă la asta stăm așa, ce facem când moare el? Stăm de o oră deja. O oră. Nu e posibil așa ceva. Nu e posibil să stea o echipa întreagă o oră pentru o scenă de 30 de secunde cu o singură replică.” Urlu iar.
Îmi dau seama și chimb iar tonul cu unul mai blând.
„Te simți rău ? Ai pățit ceva? Ce se întâmplă? Ai nevoie de o pauză? Vrei ceva? Ți-e rău? ”
Nu o las să răspundă și mă reped.
„Minodora! Mihai, ăsta care e fix în fața ta la masă te-a părăsit. Te doare asta. Înțelegi? Te doare tare. Și stă cu blonda asta aici. Da, asta face, el e cu blonda asta aici. De ce crezi că e? Daaa…. Pentru că e cuplat cu ea. Corect, se presupune că fac sex noaptea. Și da, exact, ai nimerit-o, asta te doare. Mai tare. Doare mai tare. Deci practic sunt 2 dureri adunate. Înțelegi? Adică te doare foarte tare. Cel mai tare. Nu există durere mai mare? Înțelegi? Bun… și tu ești cu ăstălalt, cu George, la masă doar de fațada, că tu îl vrei pe primul. Pe Mihai. Cu George nu ai treaba de fapt. El e în viață ta doar așa, că să mai treacă timpul. Ok? Înțelegi? Bun… Deci tu practic, adică personajul tău a creat un context extrem de dubios doar pentru că ea speră să se împace cu fostul. Cu Mihai. Da? Înțelegi? Bun, înțelegi. Deci trebuie să văd că trăiești miza asta. Totul sau nimic. Înțelegi? Durerea, dorința de împăcare, faptul că nu-ti pasă de ăsta cu care ai venit, faptul că e totul sau nimic. Că nu ești dispusă să pleci fără Mihai. Înțelegi? Minodora, nu văd nimic. Zici că îți curge gheață prin vene și că în loc de inima ai un ghețar. Minodora… ești atentă? Înțelegi ce am spus? ”
Se uită la mine cu o privire bleagă și nu spune nimic.
„Deci… te ridici lent. Atât de lent de parcă te doare tot corpul. Durerea ta pleacă din inimă, din suflet și radiază în tot corpul. Vreau să văd durerea asta. Așa.. deci te ridici, încet și cu durere! Îl apuci ușor de mâna și i-o tragi spre tine. Așa cum am discutat. Îl faci atent 100% așa, da? De asta îi tragi mâna spre ține. Bun… Și te uiți la el. Vreau să văd în privirea ta că el e cel mai important pentru tine. Că el e totul. Și să văd că nu pe pieptul lui îți odihnești noaptea capul. Te doare, da? Ok.. deci să văd asta. Și spui replica. Nu prea repede, nu prea încet. O spui calm, hotărât și cu o blândețe dură. Da. Exact. O blândețe dură. Vreau să văd că te doare al naibii dar și că nu ești dispusă să pleci fără el. După ce spui replica, vreau să văd refuzul. Da? O Încasezi. Și nu rămâi acolo. Te afectează că Mihai nu zice nimic și că nu schițează nici un gest. Și după ce o încasezi , vreau să pleci spre ponton. Da vreau să văd că pleci dar doar pentru că speri că el va veni după tine. Exact cum am repetat, Minodora. Hai că ieri a fost bine. A fost perfect la repetiții. Poți? Hai că poți! Poți, da? Poți? Cum să nu poți? Sigur că poți!”
O văd cum se ridică brusc, cu o privire care parcă mă sfâșie. Îmi da cu putere o palmă și începe să urle: „Dacă vrei ca actrița principală să fie în formă maximă la filmări, fă cumva să nu afle că o înșeli cu o seară înainte de filmare. Sau poate pentru tine 6 luni împreună nu definesc o relație. Puteai să te prefaci până terminăm proiectul! Mai avem 2 zile de filmare. Ești o jigodie. Asta ești. Un nimeni. Îmi provoci silă. Nu vreau să mai aud nici măcar un cuvânt de la tine. Îmi provoci silă. Eu plec. ”
Și o văd cum se îndreaptă spre cabină.
Liniște totală pe platou. Fiecare se preface că are altceva de făcut. Unul își roade unghiile, 5 cu capul în telefon, unul își întinde oasele.
Răspund pe un ton dubios de calm pentru situație, adresându-mă tuturor.
„E ok! Suntem în parametri. Are contract cu noi. Mă duc să vorbesc cu ea.” Și plec spășit spre cabină.
Sursă poză: www.pexels.com